Am văzut în permanență discrepanța dintre ce zic părinții că vor și ce știu ei că este posibil din propria lor experiență de educație. Cum recunoști o școală care poate să îi ofere copilului o educație mai bună dacă tu nu ai fost niciodată la o astfel de școală?
La un moment dat am calculat că am avut în jur de 5.000 de discuții cu adulții din educație. Multe au fost discuții de admitere, cu sute de familii care își căutau grădinița și școala ”perfectă” pentru copiii lor.
Există trei criterii importante când alegi o școală pentru copilul tău:
1. Tipul de curriculum
Alegi în primul rând un curriculum. În România ai posibilitatea să alegi pe axă curriculum românesc sau internațional. Sau te poți uita pe altă axă: școli cu curriculum tradițional sau inovator. Curriculumul e important, dar nu e suficient. Există școli cu același tip de curriculum care pot să fie foarte bune sau foarte proaste. Școli românești slabe și bune. Școli britanice slabe și bune. Diferență o fac punctele următoare.
2. Calitatea profesorilor
“The quality of an education system cannot exceed the quality of its teachers.” (Raportul McKinsey asupra celor mai bune sisteme educaționale). În România, unde sistemul nu e echitabil, părinții aleg de obicei dascălul, nu școala. E o strategie bună, dar incompletă. O școală bună ar trebui să fie una în care, indiferent de profesorul la care nimerești, ai aceeași calitate de educație.
3. Cultura de învățare din școală
Acesta este cel mai important punct pentru calitatea educației pe termen lung. Școlile care nu crează o comunitate de învățare ajung să aibă profesori slab pregătiți și părți din curriculum care sunt perimate. Aceste școli au leadership de calitate și directori care își înțeleg rolul ca manageri de oameni.
Cele mai bune școli le au pe toate 3 și acolo impactul este absolut uimitor. Unora, absout excepțional, le iese chiar și la nivel de sistem, cum e Finlanda sau Singapore sau suprinzatoarea Estonia. În România, este rar să le găsești pe toate trei. Din păcate, în școlile pe curriculum românesc e cvasi imposibil. Cerințele curriculumului românesc, mai ales de la gimnaziu în sus, zădărnicesc eforturile oricărui director luminat de a crea o cultură de învățare.
Și atunci ce faci, mergi cu copilul în învățământ internațional? Emigrezi în Estonia? Dar dacă vrei să rămâi în țara ta? Ce faci dacă nu ai bani pentru taxe? Sau dacă nu ai o școală bună în zonă?
Din fericire, mai e un criteriu, cel mai important pentru reușita educației copilului și care nu e legat de școala la care merge copilul.
4. Modelul pe care îl oferă părinții are cel mai mare impact asupra nivelul educației copilului pe termen lung.
Cel mai important factor în educația unui copil sunt propriii părinți. Modelul vostru. Liniștea din casă. Calitatea timpului petrecut împreună. Cine sunteți voi influențează copilul vostru mai mult decât orice altceva. Niciun alt adult nu e la fel de mult lângă ei. Niciun alt adult nu o să îl educe cum îl educați voi nu prin ce spuneți, ci prin ce sunteți.
Dacă am putea alege între a da copiilor cea mai bună școală sau cei mai buni părinți, alegerea e simplă. Nu merită să alegeți o școală care reprezintă un efort financiar sau logistic prea mare. Merită mai mult să investiți în voi, în dezvoltarea voastră ca adulți, în vindecarea și rezolvarea cu curaj și onestitatea a dificultăților pe care le aveți. Merită mai mult să investiți într-un consilier ca să creați o relație bună între cei doi părinți. Merită mai mult să vă urmați voi visurile. Degeaba le proiectați pe copii.
Știu că vreți să găsiți cea mai bună școală unde ei vor învață ce voi nu ați învățat. Dar pentru copil, e mult mai puternic și mai de efect să învățați voi acum ce știți că încă e de învățat în viață voastră. Nu, copiii nu o să facă ce nu puteți voi să faceți. Dați-le modele de părinți care își trăiesc viața ”pe deplin” nu obligația ”sa trăiască viață netrăită a parintilor” care, conform lui Jung, e cea mai mare povară de pe umerii copiilor.
Dacă și voi lucrați la dezvoltarea voastră, împreună cu școala potrivită puteți într-adevăr să faceți o contribuție excepțională la viața copilului.